Patru ani de scoala „Tibiscus” m-au facut sa înteleg de ce mi-am ales o meserie care este mai mult un mod de viata. A fost foarte simplu sa merg apoi înainte, însa mereu m-am uitat înapoi cu drag, pentru ca nu poti sa uiti oamenii care te-au îndrumat, oamenii care te-au facut sa cresti si ti-au dat încrederea în tine. Facultatea de Jurnalistica este puntea care m-a transformat din copilul derutat aruncat în viata, în reporterul care trebuie sa fie primul care cunoaste si are datoria de a întelege pentru a putea informa populatia. Meseria de jurnalist te face sa asimilezi cât mai multe informatii într-un timp cât mai scurt. Un reporter stie câte ceva din fiecare. La începutul carierei nimeni nu are pretentia sa fii perfect.                               

Bazele mele sunt puse la „Tibiscus” si în meseria pe care o am acum, o mare importanta a avut Universitatea „Tibiscus”. Facultatea de Design mi-a dat prilejul sa ma pot forma, sa acumulez cunostinte din design, mi-a pus la dispozitie o infinitate de informatii, mai ales prin biblioteca foarte bine pusa la punct, fapt care, pentru mine, a fost o adevarata „mina de aur”. De fapt, eu am si norocul de a forma partea de carte de fotografie din biblioteca respectiva, am putut sa selectez exact cele mai bune volume si albume. S-ar putea sa fie singura biblioteca din oras care sa aiba asa o bogatie de carte, mai ales pe domeniile de fotografie, arhitectura, design.

Pentru mine, Universitatea „Tibiscus“ a reprezentat sansa de a studia ceea ce-mi place, cu profesori bine pregatiti si deschisi spre nou, unii dintre ei chiar nativi, precum si satisfactia de a ajunge la rândul meu dascal, chiar în locul în care am fost cândva studenta. Pe studentii de azi, i-as sfatui sa învete si sa se implice cât mai mult în activitatile universitatii. Perioada studentiei va ramâne poate cea mai frumoasa perioada a vietii.

As.univ.drd. Silvia Madincea
Facultatea de Limbi Moderne Aplicate
Universitatea "Tibiscus" din Timisoara
www.flma.tibiscus.ro

Fiind prima generatie, am avut parte de o pregatire deosebita, am avut parte de profesori foarte bine pregatiti. A fost o echipa mica, pentru ca am fost deschizatorii de drumuri. Cu noi s-au facut primele încercari de cum ar fi bine sa fie facuta si programa analitica, si cursurile si atelierele. A existat o elasticitate si o întelegere si o colaborare permanenta. De fapt, pentru mine, Tibiscusul a fost piatra de temelie: am devenit dintr-un amator un profesionist. Asta-i adevarul: mi-am câstigat statutul de profesionist. Tot aici mi-am dat seama, în perioada în care am fost studenta (fiind cea mai mare din grupa, îmi ajutam colegii) ca pot urma o cariera universitara, ca sunt capabila sa fac acest lucru.

Sunt absolventa a Universitatii „Tibiscus“, promotia 1997, cursuri la zi si am onoarea de a ma adresa cu prilejul zilei aniversare a 15 ani de la înfiintarea universitatii. În anul 1993, casatorita fiind, si cu un copil, angajata la Asociatia Nevazatorilor din România, în functia de secretar-referent cu probleme sociale, am decis sa ma înscriu la facultate si din multitudinea de universitati, am ales Universitatea „Tibiscus“, Facultatea de Drept, asa ca m-am prezentat la examenul de admitere si o data cu începerea anului I, am decis sa îmi schimb si locul de munca, întrucât ma vedeam deja un renumit avocat sau magistrat. M-am prezentat pe postul de grefier în cadrul Tribunalului Timis, post care m-a ajutat foarte mult în a întelege sistemul judiciar si circuitul actelor în instanta.

Experienta mea de la Facultatea de Calculatoare si Informatica Aplicata (F.C.I.A.) din cadrul Universitatii Tibiscus, Timisoara, poate fi catalogata ca fiind cel putin interesanta si de ce nu chiar placuta. Nu voi încerca sa fiu cât mai obiectiv în prezentarea succinta a acestei experiente, deoarece o experienta proprie presupune mult subiectivism. Asadar, începând cu primul an în care am pasit în aceasta institutie, m-am îmbarcat în ceea ce urma sa fie perioada definitorie pentru actuala mea profesie. Cum nimeni nu are raspunsuri la toate întrebarile, nici F.C.I.A. (si aici ma refer bineînteles la conducere) nu a facut exceptie, primii doi ani fiind neclari si cu o anumita doza de „turbulente“.

Totul a început ca o poveste: era la începutul anului 1991, absolvisem Liceu Sanitar si eram angajata a Spitalului Municipal sectia Oncologie-Radioterapie. Am citit un anunt conform caruia puteam participa la cursuri de pregatire pentru admiterea la facultatea de psihologie, drept, design sau stiinte economice care urmau sa-si deschida portile în toamna. Mi s-a parut o oferta excelenta, mai ales ca urma ca în cadrul acestor facultati cursurile sa se desfasoare dupa-amiaza, ceea ce pentru mine însemna posibilitatea de a-mi putea achita singura taxele pastrându-mi serviciul. M-am înscris la cursurile de psihologie. Informatia primita la acele prime cursuri mi s-a parut fascinanta, parca se deschidea o poarta de acces spre cunoastere, spre o lume noua. ai acela a fost doar începutul.