Totul a început ca o poveste: era la începutul anului 1991, absolvisem Liceu Sanitar si eram angajata a Spitalului Municipal sectia Oncologie-Radioterapie. Am citit un anunt conform caruia puteam participa la cursuri de pregatire pentru admiterea la facultatea de psihologie, drept, design sau stiinte economice care urmau sa-si deschida portile în toamna. Mi s-a parut o oferta excelenta, mai ales ca urma ca în cadrul acestor facultati cursurile sa se desfasoare dupa-amiaza, ceea ce pentru mine însemna posibilitatea de a-mi putea achita singura taxele pastrându-mi serviciul. M-am înscris la cursurile de psihologie. Informatia primita la acele prime cursuri mi s-a parut fascinanta, parca se deschidea o poarta de acces spre cunoastere, spre o lume noua. ai acela a fost doar începutul.
Odata cu începerea facultatii am patruns cu pasi mici, dar siguri, pe tarâmul cunoasterii si autocunoasterii avându-i ghizi pe profesorii nostrii. Am fost de la început uniti de fire nevazute, am ramas curiosi si am savurat fiecare fraza fara a simti satietatea. Ne doream sa împartasim descoperirile facute cu colegi din alte facultati de psihologie, iar Doamna Profesor Anca Munteanu a fost cea care ne-a încurajat si sustinut în organizarea primului simpozion stiintific. Eram abia în anul II. În anii urmatori aceste simpozioane au devenit traditie. Am avut prima noastra revista, am facut parte din grupul creativ „Atlantis” împreuna cu care am participat la scoala de vara din Iasi, am avut prilejul sa întâlnim psihoterapeuti olandezi din Fundatia Carmel si sa ne familiarizam cu psihologia cognitiva pentru sustinerea examenului de licenta la Cluj Napoca si cu terapia cognitiva la o alta scoala de vara. Experienta „Tibiscus” cu proiectele în care am fost implicata împreuna cu alti colegi, fie în partea de cercetare stiintifica, fie în cea de organizare sau de participare, cu lacrimile de bucurie pentru reusite sau de tristete în momentele de cumpana, a fost cea care a stat la baza dezvoltarii mele profesionale ulterioare. Acum când am specializarea de psihoterapeut si propria mea afacere, privind în urma realizez ca nimic din ceea ce am trait nu a fost întâmplator, ca bucuriile se gasesc în lucruri marunte si ca lucrurile mari se construiesc în acest fel. Studentilor mei obisnuiesc sa la spun urmatoarele: „Priviti facultatea ca pe un clopot de sticla sub care stati. Ea este scutul sub care puteti experimenta, puteti gresi si inova si nimeni nu va va judeca. Profitati din plin de aceasta ocazie si traiti fiecare moment la maxim! Nimic nu va fi pierdut, totul este în favoarea voastra, luati timpul ca aliat!”